E 2025. Elevii din clasa a III-a cară zilnic în spate 5, 6, poate chiar 7 kilograme de „educație”. Săptămână de săptămână, lună de lună. Într-o țară în care plătim contribuții la sănătate comparabile cu multe state dezvoltate, continuăm să acceptăm absurdul: distrugem sănătatea fizică a copiilor noștri încă din ciclul primar.

Și apoi ne mirăm că ajungem adulți cu probleme de coloană, deformări ortopedice și tot așa. Asta-i „România Educată”? Serios?

Apple oferă discounturi consistente pentru instituțiile de învățământ, pentru elevi și studenți. De ce nu profităm de ele? De ce nu putem începe măcar cu generații mai vechi de iPad-uri — iPad 9 sau 10, poate recondiționate, dar perfect funcționale — în fiecare clasă din fiecare școală, măcar ca proiect pilot?

Adevărul e că putem. Doar că nu vrem.

iPad-ul în școală nu e un moft. E o soluție reală.

Un iPad nu e doar o „tabletă”. Este o unealtă versatilă, stabilă și eficientă care poate redefini complet procesul de predare și învățare. De ce?

1. Ghiozdanul dispare.

Manuale digitale, caiete virtuale, aplicații educaționale — totul într-un singur dispozitiv ușor și rezistent.

2. Evaluare personalizată și AI adaptiv.

Cu aplicații moderne și algoritmi de inteligență artificială, elevii pot fi evaluați în funcție de ritmul lor, nu după un standard rigid. Profesorii pot vedea în timp real unde există lacune. Pot adapta. Pot inova. Pentru că, ghici ce? Elevii nu sunt mașini. Și în mod ironic, nici profesorii. Așa că de ce să-i tratăm ca atare?

3. Educație diferențiată reală.

Într-o clasă, nu toți elevii învață la fel. Unii au nevoie de explicații suplimentare, alții de provocări în plus. iPad-ul permite asta. O platformă adaptabilă, pe care fiecare elev o poate accesa în ritmul și stilul propriu.

4. Conectivitate și resurse actualizate.

Nu mai depindem de manuale vechi, tipărite cu greșeli. Avem acces la resurse interactive, clipuri video, experimente virtuale și platforme moderne de învățare.

Școala „inteligentă”? Ceva sloganist, fără roadmap.

Ne place să batem toba despre digitalizare, școala inteligentă, „viitorul educației”. Avem platforme de e-learning care n-au mai fost actualizate din 2018, avem proiecte pilot care se opresc înainte să înceapă și, cel mai important, nu avem transparență. Niciun roadmap. Niciun milestone. Doar declarații de presă și poze cu table inteligente nefolosite.

Unde e planul național pentru digitalizarea reală a educației? Unde sunt specialiștii în UX, în dezvoltare software, în AI educațional? De ce sunt deciziile de curriculum luate de oameni care nu sunt programatori, nu sunt pedagogi moderni și n-au scris o linie de cod în viața lor?

Ce-ar fi de făcut?

1. Un proiect pilot pe bune.

În fiecare județ, cel puțin o școală primară complet digitalizată. Cu iPad-uri, cu MDM (Mobile Device Management), cu aplicații educaționale adaptate și cu training pentru profesori.

2. Finanțare inteligentă.

Prin PNRR, prin fonduri europene, prin parteneriate public-private. Dacă vrem, se poate. Trebuie doar voință reală, nu doar declarații.

3. Consultanță de la companii tech, nu doar „specialiști” de carieră.

Apple, Microsoft, Google, OpenAI — toate pot oferi know-how, instrumente și infrastructură pentru educație modernă. Dar trebuie să le cerem asta. Trebuie să începem cu întrebarea: cum putem face asta eficient, pe termen lung, pentru elevi?

4. Acces egal pentru toți elevii.

Nu doar școli din orașe mari. Și în mediul rural. Tehnologia este cel mai puternic egalizator social — dacă o lăsăm să fie.

E timpul să ne trezim.

Copiii noștri merită mai mult decât un ghiozdan de 7 kilograme și o educație standardizată, ruptă din manuale scrise acum 15 ani. Merită o șansă la viitor. Iar viitorul nu e în cotorul manualului, ci în ecranul unei tablete — cu condiția să știm ce să facem cu ea.